Titlul II – Protejarea monumentelor istorice
Capitolul I – Monumentele istorice
Articolul 8
(1) Monumentele istorice se clasează astfel:
a) în grupa A - monumentele istorice de valoare națională și universală;
b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului național, la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege.
(3) Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) și zonele de protecție a acestora, aflate în proprietate publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public național sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, respectiv prin hotărâre a consiliilor locale, județene sau a Consiliului General al Municipiului București, cu avizul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.
Articolul 9
(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecție, delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcție de trama stradală, relief și caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată și punerea în valoare a monumentului istoric și a cadrului său construit sau natural.
(2) Delimitarea și instituirea zonei de protecție se realizează, simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condițiile legii.
(3) Autoritățile publice locale competente vor include în planurile urbanistice și în regulamentele aferente zonele de protecție delimitate conform alin. (2).
(4) În zona de protecție pot fi instituite servituți de utilitate publică și reglementări speciale de construire prin planurile și regulamentele de urbanism aprobate și avizate conform legii.
(5) În zonele de protecție a monumentelor istorice care sunt lăcașuri de cult este interzisă desfășurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul acestora se desfășoară serviciu religios, a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra desfășurării serviciului religios.
(6) Prin excepție, se pot organiza manifestări de genul celor prevăzute la alin. (5), cu acordul autorității religioase care administrează lăcașul, în condiții care să nu impieteze asupra desfășurării serviciului religios.
(7) Prin excepție de la dispozițiile alin. (2), în cazul monumentelor istorice clasate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, delimitarea și instituirea zonei de protecție se pot realiza și ulterior clasării, cu respectarea celorlalte prevederi ale legii.
01.09.2024 · Articolul 9 a fost completat de Punctul 1. , articolul unic din Ordonanța nr. 43 din 28 august 2024
Articolul 10
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local.
(3) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora sau instituirea unor servituți poate fi inițiată și aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.
(4) Aplicarea de servituți care au drept consecință desființarea, distrugerea parțială sau degradarea monumentelor istorice și a zonelor lor de protecție este interzisă.
Articolul 11
(1) Orice intervenție asupra monumentelor istorice și asupra imobilelor din zona lor de protecție, precum și orice modificare a situației juridice a monumentelor istorice se fac numai în condițiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) și ale art. 10 alin. (4), autoritățile administrației publice care au atribuția de a emite/de a aviza autorizația de construire sau de desființare, respectiv de a aproba/de a aviza documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism pot autoriza, aproba sau aviza, după caz, desființarea unor componente, elemente de construcție și corpuri, atunci când acestea sunt nocive sau fără valoare culturală, în condițiile legii.
14.04.2024 · Articolul 11 a fost completat de Punctul 1. , Articolul I din Legea nr. 89 din 10 aprilie 2024
(4) Identificarea componentelor, elementelor de construcție și corpurilor prevăzute la alin. (3) se face prin documentația tehnică, de amenajare a teritoriului sau de urbanism, după caz, avizată de Ministerul Culturii, direct sau prin serviciile publice deconcentrate ale acestuia, cu respectarea legislației în vigoare, elaborată în baza studiilor de fundamentare prevăzute la art. 24^1.
14.04.2024 · Articolul 11 a fost completat de Punctul 1. , Articolul I din Legea nr. 89 din 10 aprilie 2024
(5) În vederea aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se aprobă, prin ordin al ministrului culturii, norme metodologice privind elaborarea studiilor de fundamentare privind evaluarea resursei culturale a imobilelor.
14.04.2024 · Articolul 11 a fost completat de Punctul 1. , Articolul I din Legea nr. 89 din 10 aprilie 2024
Capitolul II – Inventarierea și clasarea monumentelor istorice
Articolul 12
(1) Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acțiunea de strângere a totalității informațiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor și a documentațiilor cu privire la identificarea imobilelor susceptibile de a dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca monumente istorice, a monumentelor istorice declasate, precum și a celor distruse sau dispărute.
(2) Inventarul monumentelor istorice reprezintă o bază de date, actualizată permanent prin operațiunile necesare de corelare, în vederea asigurării unei informări permanente și exacte în legătură cu situația imobilelor monumente istorice.
(3) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 8.
(4) Inventarierea și clasarea se realizează potrivit dispozițiilor prevăzute de prezenta lege și în conformitate cu normele metodologice de inventariere și clasare a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului național.
(5) Pentru realizarea inventarierii monumentelor istorice, autoritățile și instituțiile publice competente comunică serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, la solicitarea acestora, date privind situația juridică a imobilelor.
Articolul 13
(1) Procedura de clasare se declanșează de către direcțiile pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, astfel:
- din oficiu, în următoarele situații:
a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;
- la cererea sau, după caz, la propunerea:
a) proprietarului bunului imobil;
b) primarului localității, a consiliului local sau județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c) Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naționale de Arheologie sau a Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor;
d) asociațiilor și fundațiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
e) instituțiilor publice cu atribuții în domeniu.
(2) Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii, de regulă, prin experți autorizați sau specialiști atestați înscriși în registrele Ministerului Culturii, și se înaintează compartimentului de specialitate din cadrul ministerului, care îl analizează și îl prezintă Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și, după caz, Comisiei Naționale de Arheologie, spre analiză și propuneri. Compartimentul de specialitate din cadrul Ministerului Culturii elaborează proiectul de ordin de clasare sau de declasare sau, după caz, răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea, pe care îl înaintează ministrului culturii spre aprobare.
29.01.2023 · Alineatul (2) a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(3) Compartimentul de specialitate din cadrul Ministerului Culturii asigură transmiterea documentelor, elaborate și aprobate potrivit dispozițiilor alin. (2), către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.
29.01.2023 · Alineatul (3) a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(4) Răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea sau, după caz, ordinul de clasare sau de declasare se comunică proprietarului și titularilor altor drepturi reale, precum și autorității administrației publice locale de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, în termen de 30 de zile de la data primirii lor de la Ministerul Culturii, respectiv de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, după caz.
29.01.2023 · Alineatul (4) a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
Articolul 14
(1) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național au obligația de a comunica de îndată proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil declanșarea procedurii de clasare sau de declasare.
(2) De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanșării procedurii de clasare și până la publicarea ordinului de clasare sau până la comunicarea neclasării, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Articolul 15
(1) Comunicările privind declanșarea procedurii de clasare, de declasare sau de schimbare a grupei de clasare și ordinele de clasare, de declasare sau de schimbare a grupei de clasare sau răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în cauză, la Ministerul Culturii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
29.01.2023 · Alineatul (1) a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(2) Contestațiile depuse conform alin. (1) se analizează și se soluționează de către Comisia pentru Soluționarea Contestațiilor în Domeniul Patrimoniului Cultural Imobil, în termen de 30 de zile de la înregistrare.
29.01.2023 · Alineatul (2) a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(3) În cazul în care contestatarul nu este mulțumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
(4) În cazul în care ordinul de clasare, de declasare sau de schimbare a grupei nu este contestat, în condițiile legii, în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta se publică, prin grija Ministerului Culturii, în Monitorul Oficial al României, Partea I.
29.01.2023 · Alineatul (4) a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(5) Abrogat.
29.01.2023 · Alineatul (5) a fost abrogat de Punctul 3, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(6) La data publicării ordinului de declasare sau la data comunicării răspunsului motivat privind neclasarea, regimul de monument istoric al bunului încetează, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absența descoperirii unor elemente noi care să o justifice.
29.01.2023 · Alineatul (6) a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
(7) În situația introducerii unei acțiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare sau a comunicării declanșării procedurii de clasare, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, asupra bunului imobil în cauză se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Notă · Conform alineatului (3) al articolului II din ORDONANȚA nr. 8 din 26 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 26 ianuarie 2023, contestațiile aflate în analiza Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice se soluționează potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul depunerii acestora.
Articolul 16
Abrogat.
29.01.2023 · Articolul 16 a fost abrogat de Punctul 5, Articolul I din Ordonanța nr. 8 din 26 ianuarie 2023
Articolul 17
(1) În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcțiile pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, întocmesc și comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condițiile și regulile de utilizare sau de exploatare și de întreținere a bunului imobil în cauză, denumit Obligația privind folosința monumentului istoric, care însoțește actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenței imobilului în cauză.
(2) Metodologia de întocmire și conținutul Obligației privind folosința monumentului istoric se aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrulul culturii și patrimoniului național, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Obligația privind folosința monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului și se înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.
Articolul 18
(1) Monumentele istorice, zonele de protecție și zonele construite protejate, definite potrivit legii, se evidențiază în planurile de amenajare a teritoriului și în planurile urbanistice ale unităților administrativ-teritoriale.
(2) În condițiile legii și în baza avizului Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, în scopul protejării valorilor de patrimoniu cultural ce au determinat instituirea zonei construite protejate, autoritățile publice locale pot institui servituți, pot interzice desființarea sau modificarea construcțiilor.
(3) Calitatea de monument istoric, precum și cea de zonă construită protejată, de oraș istoric sau de sat istoric se marchează printr-un însemn distinctiv amplasat de reprezentanții primăriilor pe monumentul istoric, la intrarea în zona construită protejată sau în orașul istoric ori satul istoric, după caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului național. Costul însemnelor distinctive se suportă de către autoritățile publice locale.
Articolul 19
(1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înțelege radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părți din acesta, prin menționarea în listă a ordinului de declasare.
(2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național comunică proprietarului, titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra monumentului istoric declasat, după caz, în maximum 5 zile de la publicarea ordinului de declasare, efectuarea radierii.
(3) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeași procedură ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declanșată din oficiu în oricare dintre situațiile următoare:
a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naționale de Arheologie;
b) dispariția monumentului istoric;
c) constatarea pierderii calității de monument istoric a imobilului.
(4) Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei persoane interesate.
Articolul 20
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.
Articolul 21
(1) Clasarea de urgență este procedura excepțională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
(2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național pot declanșa procedura de clasare de urgență, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(3) Declanșarea procedurii de clasare de urgență se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situației imobilului sau înregistrarea solicitării privind situația imobilului, pe baza notei de constatare elaborate de delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, al muzelui județean, respectiv al muzeului municipiului București, sau al autorităților administrației publice locale, după caz.
(4) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național comunică imediat în scris proprietarului bunului imobil declanșarea procedurii de clasare de urgență a imobilului în Lista monumentelor istorice. De la data comunicării declanșării procedurii de clasare de urgență până la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(4^1) Eliminat.
08.07.2024 · Alineatul (4^1), Articolul 21, Capitolul II, Titlul II a fost eliminat de Punctul 1, articolul unic din LEGE nr. 212 din 4 iulie 2024
(5) Împotriva declanșării procedurii de clasare de urgență sau a ordinului de clasare de urgență, proprietarul se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(6) Până la soluționarea litigiului, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(7) La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, proprietarii imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de urgență vor transmite acestora documentele necesare completării dosarului de clasare.
Articolul 21^1
În cazul în care un imobil nu are un proprietar cunoscut, comunicarea deciziei privind declanșarea procedurii de clasare, respectiv a procedurii de urgență se consideră realizată prin afișarea acesteia la sediul primăriei și al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză, precum și pe paginile de internet ale acestora. În acest caz, regimul juridic de monument istoric se aplică începând de la data afișării deciziei privind declanșarea procedurii de clasare, respectiv a procedurii de clasare de urgență, potrivit dispozițiilor prezentei legi.
08.07.2024 · Capitolul II a fost completat de Punctul 2. , articolul unic din Legea nr. 212 din 4 iulie 2024
Articolul 22
(1) Lista monumentelor istorice cuprinde monumentele istorice clasate în grupa A sau B și se întocmește de Institutul Național al Patrimoniului.
12.11.2009 · Alin. (1) al art. 22 a fost modificat de litera i) a art. 57, Cap. IX din Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009
(2) Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului național, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se actualizează la fiecare 5 ani.
(3) Lista monumentelor istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice.
Capitolul III – Intervenții asupra monumentelor istorice
Articolul 23
(1) Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.
(2) În sensul prezentei legi, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;
d) schimbări ale funcțiunii sau destinației monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
e) strămutarea monumentelor istorice;
f) amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor istorice.
(3) Autorizația de construire, autorizația de desființare, precum și autorizațiile referitoare la intervențiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza și în conformitate cu avizul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și cu celelalte avize, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
(4) Autorizațiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituțiilor abilitate prin lege și fără respectarea condițiilor acestora, sunt nule de drept.
(5) Obligația privind folosința monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcției. În situația în care aceasta nu există, Obligația privind folosința monumentului istoric ține locul documentației tehnice de utilizare a bunului imobil, în condițiile legii.
Articolul 24
(1) Intervențiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecție a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii și Patrimoniului Național sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a celorlalte avize, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
(2) Toate intervențiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcțiunii sau a destinației, de întreținere sau de reparații curente ori de amplasare a echipamentelor sau a infrastructurii fizice destinate susținerii rețelelor de comunicații electronice, care se încadrează ca microlucrări, lucrări standard sau lucrări de mică amploare, așa cum sunt acestea prevăzute în legislația privind facilitarea dezvoltării rețelelor de comunicații electronice, indiferent de sursa lor de finanțare și de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu personal de specialitate atestat, sub inspecția și controlul propriu ale Ministerului Culturii, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, în condițiile legii.
08.07.2024 · Alineatul (2) a fost modificat de Punctul 2. , articolul unic din Legea nr. 212 din 4 iulie 2024
(3) În condițiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecție abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancțiuni și, după caz, să dispună revenirea la situația inițială și să sesizeze organele de cercetare penală.
(4) Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare, restaurare și dirigentarea lucrărilor se efectuează numai de personal de specialitate atestat de către Ministerul Culturii, cu respectarea exigențelor specifice domeniului monumentelor istorice și a cerințelor privind calitatea lucrărilor în construcții.
08.07.2024 · Alineatul (4) a fost modificat de Punctul 2. , articolul unic din Legea nr. 212 din 4 iulie 2024
(5) Protejarea și conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate se fac, în condițiile legii, de către investitori, sub coordonarea responsabilului științific al șantierului și a instituției organizatoare.
Articolul 24^1
(1) Studiile de fundamentare privind evaluarea resursei culturale a imobilului care fac parte din documentația supusă avizării sunt studii științifice elaborate de specialiști sau experți atestați conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) pct. 17.
(2) Studiile de fundamentare privind evaluarea resursei culturale cuprind cel puțin:
a) datele istorice, cu marcarea etapelor semnificative de evoluție a imobilului;
b) evaluarea, în baza criteriilor de clasare, a imobilului și a părților acestuia;
c) identificarea justificată a părților de imobil care, pentru a nu altera caracterul general al bunului cultural imobil:
(i) nu pot fi transformate;
(ii) pot suferi transformări limitate;
(iii) pot suferi transformări majore sau pot fi substituite ori eliminate;
(iv) trebuie eliminate, în considerarea caracterului lor nociv sau parazitar;
d) identificarea impactului vizual și tehnic asupra vecinătăților intervențiilor propuse în proiectul supus avizării;
e) identificarea restricțiilor (identificarea limitărilor generale de gabarit, de configurare a volumului, de finisaj și a altor restricții specifice elementelor purtătoare de valoare culturală a imobilului) pe care intervențiile proiectate trebuie să le respecte, precum și a permisivităților de intervenție.
14.04.2024 · Capitolul III a fost completat de Punctul 2. , Articolul I din Legea nr. 89 din 10 aprilie 2024