Partea III – Imobile și zone cu reglementări speciale, zone protejate/protecția monumentelor istorice, a bunurilor de patrimoniu arheologic, a valorilor naturale și de peisaj
Titlul I – Imobile și zone cu reglementări speciale
Articolul 180
Imobile cu reglementări speciale
Imobilele cu reglementări speciale sunt imobilele care generează sau pentru care sunt instituite prin documentațiile de amenajare a teritoriului și documentațiile de urbanism limitări legale ale dreptului de proprietate, limite și interdicții de urbanism și alte condiții speciale de reglementare, stabilite în aplicarea art. 177, în scopul protejării și dezvoltării durabile a elementelor valoroase naturale și culturale identificate, creării condițiilor de desfășurare a operațiunilor urbanistice de interes public sau privat, asigurării siguranței publice, calității vieții și a spațiului urban sau în scopul satisfacerii nevoilor specifice de dezvoltare a unor teritorii. Imobilele cu reglementări speciale sunt imobile distincte în raport cu imobilele cuprinse în zone cu destinație specială definite în cuprinsul anexei nr. 1 la prezentul cod.
Articolul 181
Zone cu reglementări speciale
(1) Zonele cu reglementări speciale sunt identificate și cartate prin studii specifice zonei ce vor fi încorporate în documentațiile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism, având și suportul GIS asigurat. Acestea sunt diferite față de zonele cu destinație specială definite în cuprinsul anexei nr. 1 la prezentul cod.
(2) Zonele care cuprind imobile cu reglementări speciale sunt:
a) zonele protejate de interes național sau local;
b) zonele de acțiune urbană/rurală;
c) zonele cu caracter special;
d) teritoriile cu reglementare specială.
(3) Zonele prevăzute la alin. (2) sunt identificate și delimitate în mod corespunzător prin documentații de amenajare a teritoriului și prin documentațiile de urbanism.
Articolul 182
Zonele protejate de interes internațional, comunitar, național sau local
(1) Zonele protejate de interes internațional, comunitar, național sau local includ:
a) bunuri de patrimoniu de interes național sau local și zonele acestora de protecție;
b) zonele construite protejate de interes național sau local;
c) peisaje culturale de interes național sau local;
d) arii naturale protejate.
(2) Zonele protejate de interes internațional, comunitar, național sau local se identifică și delimitează prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și documentațiilor de urbanism.
(3) În condițiile prezentului cod și ale legislației privind patrimoniul natural, construit și arheologic, se instituie limite legale și limite și interdicții de urbanism stabilite în aplicarea art. 177, în vederea protejării și dezvoltării durabile a elementelor valoroase naturale și culturale identificate.
Articolul 183
Zonele de acțiune urbană/rurală
(1) Zonele de acțiune urbană/rurală includ:
a) zonele de regenerare urbană;
b) zonele de restructurare urbană;
c) zonele de urbanizare și dezurbanizare;
d) zonele de implementare a proiectelor publice;
e) zonele de reconstrucție ecologică.
(2) Zonele de acțiune urbană/rurală se identifică și se delimitează prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și prin documentațiile de urbanism.
(3) Prin intermediul documentațiilor de amenajarea a teritoriului și de urbanism, se instituie limite legale și limite și interdicții de urbanism stabilite în aplicarea art. 177, în vederea creării condițiilor de desfășurare a operațiunilor urbanistice de interes public.
Articolul 184
Zonele cu caracter special
(1) Zonele cu caracter special se identifică pe baza unor studii de specialitate și includ:
a) zonele cu valoare ecologică, astfel cum sunt pădurile, pășunile, fânețele, plajele, apele subterane și de suprafață, spațiile agricole și naturale periurbane, coridoarele ecologice, spațiile verzi și plantate;
b) zonele de protecție a resurselor naturale;
c) zonele de protecție a unor imobile cu funcțiuni sensibile sau speciale, astfel cum sunt stațiile și mijloacele de observare și măsurare, construcțiile religioase, de educație, de sănătate, precum și sediile și reședințele misiunilor diplomatice;
d) zonele de protecție a infrastructurii;
e) zonele de siguranță și protecție a infrastructurii de transport, inclusiv zonele supuse servituților aeronautice civile, așa cum sunt reglementate acestea în Legea nr. 21/2020 privind Codul aerian, cu modificările și completările ulterioare;
f) zonele de protecție a folosinței publice, respectiv a elementelor spațiului public aflate în proprietate publică sau privată, drumuri sau trasee turistice și pastorale sau de pelerinaj, zone de agrement, zone de manifestare a unor elemente de patrimoniu;
g) zonele cu riscuri naturale;
h) zonele cu riscuri antropice;
i) zonele ce cuprind construcțiile, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor, destinate activităților de apărare, ordine publică sau securitate națională, precum și zonele de protecție a acestora;
j) zonele cu risc la inundații.
(2) Zonele cu caracter special și restricțiile asociate acestora se delimitează în cooperare cu proprietarul sau administratorul zonei și se reglementează prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și prin documentațiile de urbanism.
Articolul 185
Teritorii cu reglementare specială
(1) Teritoriile cu reglementare specială includ:
a) litoralul Mării Negre;
b) Delta Dunării;
c) zona montană;
d) zona de frontieră;
e) Canalul Dunăre - Marea Neagră;
f) Canalul Poarta Albă - Midia - Năvodari;
g) alte teritorii cu reglementare specială de interes național sau local stabilite prin documentații de amenajare a teritoriului.
(2) Teritoriile cu reglementare specială se identifică și se delimitează prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și prin documentațiile de urbanism.
(3) În condițiile legii, se instituie limite legale și limite și interdicții de urbanism în vederea asigurării satisfacerii nevoilor specifice de dezvoltare a teritoriilor cu reglementare specială.
Titlul II – Zone protejate/Protecția monumentelor istorice, a bunurilor de patrimoniu arheologic, a valorilor naturale și de peisaj
Capitolul I – Zone protejate
Articolul 186
Zonele protejate
(1) Zonele protejate sunt zone din teritoriul administrativ al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor în care construcțiile, cadrul natural și activitățile umane prezintă calități a căror protejare reprezintă un interes public. Aceste zone se definesc și se delimitează prin studii istorice, arhitecturale, urbanistice, peisagistice, studii de fundamentare științifice privind biodiversitatea și prin planuri urbanistice ale zonelor construite protejate, integratoare ale acestora. Ele se instituie prin hotărâri ale consiliilor locale și se protejează prin acțiunea acestora și a celorlalte instituții cu atribuții în conservarea și protejarea patrimoniului.
(2) Zonele protejate cuprind:
a) monumente istorice și zonele de protecție a acestora, clasate potrivit reglementărilor instituite prin legi speciale, inclusiv monumentele istorice incluse în Lista patrimoniului mondial;
b) zonele construite protejate reprezentând zonele ce cuprind imobile, terenuri și construcții, remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, istoric, artistic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural;
c) zonele cu patrimoniu arheologic reperat, evidențiat întâmplător sau de interes arheologic prioritar, definite și delimitate conform reglementărilor instituite prin legi speciale, denumite colectiv zone cu patrimoniu arheologic;
d) zonele construite din mediul urban, periurban sau rural ce includ, pe lângă construcții, elemente remarcabile și valori naturale sau de peisaj, ce definesc caracterul zonelor respective;
e) arii naturale protejate desemnate conform prevederilor legale în vigoare.
Articolul 187
Delimitarea și instituirea zonelor protejate
(1) Zonele protejate de interes național se instituie și se delimitează prin secțiunea a III-a din Planul de amenajare a teritoriului național - Patrimoniul natural și cultural, cu excepția celor din anexa nr. 1 din Legea nr. 5/2000, cu modificările și completările ulterioare, care se instituie prin acte normative, conform legislației specifice.
(2) Zonele protejate de interes local se instituie și se delimitează în documentațiile de amenajare a teritoriului sau în documentațiile de urbanism, cu excepția celor din anexa nr. 1 din Legea nr. 5/2000, cu modificările și completările ulterioare, care se instituie prin acte normative, conform legislației specifice.
(3) Ariile naturale protejate de interes local se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor județene și/sau locale, pentru arii naturale protejate, de interes județean sau local, și se delimitează în documentațiile de amenajare a teritoriului sau în documentațiile de urbanism.
(4) Delimitarea și instituirea ariilor naturale protejate se reglementează prin lege specială și sunt evidențiate în secțiunea a III-a - zone protejate din Planul de amenajare a teritoriului național - Patrimoniul natural și cultural.
Articolul 188
Documentația de amenajare a teritoriului și documentațiile de urbanism pentru zonele protejate
(1) Pentru zonele protejate, autoritățile publice competente elaborează și aprobă planurile urbanistice pentru zone protejate de interes național sau de interes local.
(2) Ariile naturale protejate sunt evidențiate de către autoritățile competente în planurile naționale, zonale și locale de amenajare a teritoriului și de urbanism.
(3) Autoritățile publice locale competente au obligația de a proceda la revizuirea și actualizarea documentațiilor de urbanism, ori de câte ori intervin modificări cu privire la zonele protejate și ariile naturale protejate.
(4) Elaborarea, aprobarea și actualizarea documentațiilor de urbanism care se referă la zone protejate sau părți din zone protejate prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. a)-d) se realizează pe baza și cu respectarea condițiilor impuse de Ministerul Culturii sau de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, în cadrul procedurii de avizare integrată.
(5) Elaborarea, aprobarea și actualizarea documentațiilor de urbanism aferente zonelor protejate și ariilor naturale protejate se realizează pe baza și cu respectarea actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului.
(6) Actualizarea documentațiilor de urbanism aferente zonelor protejate este obligatorie în situația în care, ulterior aprobării lor, au intervenit modificări legislative semnificative care fac inoperante reglementările documentațiilor de urbanism respective.
Articolul 189
Limite și interdicții de urbanism specifice zonelor protejate
(1) În cadrul zonelor protejate, autoritățile administrației publice locale instituie reglementări, limite, servituți și interdicții de urbanism, stabilite în aplicarea art. 177.
(2) Instituirea și exercitarea limitelor, servituților și interdicțiilor de urbanism în cadrul zonelor protejate de către autoritățile administrației publice locale se realizează fără a aduce atingere sau contraveni măsurilor de protecție aferente zonelor protejate stabilite prin legi speciale.
(3) Instituirea și exercitarea obligațiilor, limitelor și interdicțiilor de urbanism nu afectează posibilitatea exproprierii imobilelor asupra cărora au fost instituite aceste reglementări, limite și interdicții, pentru cauză de utilitate publică potrivit legii speciale.
(4) Reglementările, limitele și interdicțiile de urbanism instituite pentru protecția zonelor protejate pot consta în:
a) interdicții de desființare;
b) interdicții și limitări ale dreptului de construire, folosință și de modificare a imobilelor;
c) instituirea unor obligații de folosință, întreținere și amenajare a imobilelor;
d) interdicția utilizării de specii ce nu fac parte din biotopurile locale în cadrul amenajărilor;
e) obligații de a utiliza anumite specii de plante în cadrul amenajărilor;
f) obligația de a utiliza anumite tehnici și materiale de construcții/finisaj ce țin de specificul local, în condițiile legii;
g) restricții sau obligații cu privire la amplasarea construcțiilor pe teren, la modificarea topografiei imobilului sau la modelarea terenului;
h) obligația menținerii unor elemente de peisaj cultural construite.
(5) Instituirea limitelor și interdicțiilor de urbanism asupra zonelor protejate se realizează pe baza și cu respectarea avizului prealabil emis de Ministerului Culturii sau de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.
(6) În perimetrul ariilor naturale protejate se interzic schimbarea destinației terenului, precum și realizarea unor proiecte și activități incompatibile cu regimul de protecție a acestora.
Articolul 190
Intervenții în zonele protejate și în zonele cu patrimoniu arheologic
(1) Intervențiile asupra imobilelor incluse în zone protejate se realizează numai pe baza avizului/acordului prealabil emis de către:
a) Ministerul Culturii sau de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, eliberat conform legii pentru protecția patrimoniului cultural;
b) autoritatea publică competentă pentru protecția mediului, eliberat conform legislației specifice în domeniul protecției mediului.
(2) Autorizarea lucrărilor de construire sau de desființare din zonele cu patrimoniu arheologic se realizează numai pe baza și în conformitate cu avizul prealabil al Ministerului Culturii sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.
(3) În zonele cu patrimoniu arheologic evidențiat întâmplător și zonele cu patrimoniu arheologic supus clasării, autorizarea lucrărilor de construire este suspendată de drept, primarul unității administrativ-teritoriale putând dispune întreruperea oricărei alte activități, până la descărcarea de sarcină arheologică a terenului.
(4) Intervențiile în zonele cu patrimoniu arheologic incluse în ariile naturale protejate se realizează numai în cazul în care acestea sunt prevăzute în planul de management al ariei naturale protejate sau, după caz, dacă sunt respectate cerințele specifice de evaluare a impactului asupra mediului și/sau evaluare adecvată.
Capitolul II – Monumentele istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial
Articolul 191
Obiective înscrise în Lista patrimoniului mondial
(1) Monumentele istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial din România sunt clasate și înscrise de către comitetul patrimoniului mondial, conform criteriilor și procedurilor stabilite de către UNESCO.
(2) Măsurile de protecție a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial sunt reglementate prin legi speciale.
Articolul 192
Obligații referitoare la amenajarea teritoriului și urbanism
(1) Reglementările de urbanism și de amenajare a teritoriului incluse în programele de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial, elaborate de către Ministerul Culturii, se includ de către autoritățile publice locale competente în documentațiile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism pentru zonele care includ monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial.
(2) Planurile de amenajare a teritoriului și, după caz, planurile urbanistice aferente unităților administrativ-teritoriale sau zonelor care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial și zonelor de protecție aferente se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3) Finanțarea elaborării sau actualizării documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism aferente zonelor în care sunt cuprinse monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial se finanțează de către ministerul responsabil în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor din bugetul de stat.
(4) Intervențiile asupra monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial, asupra zonelor de protecție și imobilelor incluse în zona de protecție a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial se realizează cu avizul prealabil al ministerului responsabil în domeniul culturii și, după caz, al ministerului responsabil în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor.
Capitolul III – Protecția și valorificarea peisajului cultural
Articolul 193
Peisajul cultural
(1) Prin peisaj cultural, în sensul prezentului cod și al Convenției europene a peisajului, adoptată la Florența la 20 octombrie 2000, ratificată prin Legea nr. 451/2002, se înțelege teritoriul perceput ca atare de către populație și de specialiști, al cărui caracter este rezultatul acțiunii sau/și interacțiunii factorilor abiotici, biotici și antropici.
(2) În acord cu dispozițiile legii speciale privind protecția mediului sau protecția patrimoniului natural și cultural, autoritățile publice competente au obligația identificării și protejării elementelor de peisaj cultural.
Articolul 194
Protecția peisajului cultural la nivel național
(1) La nivel național, prin intermediul secțiunii a III-a din Planul de amenajare a teritoriului național - Patrimoniu natural și cultural, autoritățile publice centrale competente identifică și delimitează părțile din teritoriu care reprezintă peisaje culturale de interes național.
(2) Prin intermediul actelor normative speciale, inclusiv cele prevăzute la alin. (1), se vor institui condițiile speciale aplicabile elementelor de peisaj cultural, în vederea menținerii și protejării elementelor de peisaj cultural.
(3) Pentru peisajele culturale de interes național din intravilanul unităților administrativ-teritoriale se elaborează planuri urbanistice pentru zone protejate de interes național, la inițiativa ministerului responsabil în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor.
(4) Pentru peisajele culturale de interes național se elaborează planuri teritoriale de peisaj și planuri locale de peisaj, ca studii de fundamentare cu caracter director pentru planurile de amenajare a teritoriului și planurile de urbanism.
Articolul 195
Peisajul cultural protejat la nivel local
(1) La nivel local, prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și al documentațiilor de urbanism, autoritățile administrației publice locale competente identifică și delimitează părțile din teritoriu care reprezintă elemente de peisaj cultural de interes local.
(2) Fără a afecta măsurile de protecție privind peisajul cultural instituite la nivel național, autoritățile administrației publice locale competente pot institui limite și interdicții de urbanism stabilite în aplicarea art. 177 sau demara operațiuni de regenerare urbană cu privire la elementele de peisaj cultural național sau local.
(3) Pentru peisajele culturale de interes local se elaborează planul urbanistic pentru zone protejate de interes local.
(4) Pentru peisajele culturale de interes local se elaborează planuri teritoriale de peisaj și planuri locale de peisaj.
Articolul 196
Autorizarea executării lucrărilor de construcții în zonele de peisaj cultural
(1) Autorizarea executării lucrărilor de construcții care prin amplasament, funcțiune, volumetrie și aspect arhitectural - conformare și amplasare goluri, raport gol plin, materiale utilizate, învelitoare, paletă cromatică depreciază valoarea peisajului este interzisă.
(2) Riscul de depreciere a peisajului se determină prin raportarea lucrărilor de construire propuse la reglementările de urbanism din planurile de urbanism aplicabile zonei de peisaj cultural, în cadrul procedurilor legale de autorizare a executării lucrărilor.
Capitolul IV – Arii naturale protejate
Articolul 197
Ariile naturale protejate
(1) Ariile naturale protejate sunt zonele terestre și/sau acvatice în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare.
(2) Managementul și intervențiile în cadrul ariilor naturale protejate se fac potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 95/2016 privind înființarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Ministerul responsabil în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor asigură, împreună cu Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, elaborarea de regulamente-cadru de urbanism și ghiduri de arhitectură pentru protejarea și punerea în valoare a ariilor naturale protejate.
(4) Documentațiile de amenajare a teritoriului, planurile urbanistice generale și zonale și proiectele urbanistice de detaliu sau de construire care se referă la teritorii sau imobile situate în ariile naturale protejate cuprind măsuri de protejare a suprafețelor acestora și sunt obligatoriu avizate de către administratorii ariei naturale protejate în toate etapele de obținere a documentelor, certificatelor și autorizațiilor din cadrul procedurii de reglementare.
Capitolul V – Rezervația Biosferei Delta Dunării
Articolul 198
Rezervația Biosferei Delta Dunării
(1) Rezervația Biosferei Delta Dunării este arie naturală protejată constituită și administrată conform Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării“, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Documentațiile de amenajare a teritoriului și documentațiile de urbanism aplicabile teritoriului Rezervației Biosferei Delta Dunării, precum și teritoriilor învecinate se armonizează în mod obligatoriu cu prevederile planului de management al Rezervației Biosferei Delta Dunării.
(3) Regimul autorizării și realizării construcțiilor și intervențiilor, precum și stabilirea și schimbarea regimului terenurilor din cadrul teritoriului aferent Rezervației Biosferei Delta Dunării este guvernat de reglementările instituite prin lege specială, planul de management, regulamentul rezervației și regulamentul-cadru de urbanism existent la nivelul rezervației.
Articolul 199
Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării
(1) Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării reprezintă sistemul unitar de norme tehnice și juridice care stă la baza regulamentelor locale de urbanism pentru localitățile rurale din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării.
(2) Regulamentul are ca scop asigurarea unei dezvoltări durabile a teritoriului Rezervației Biosferei Delta Dunării, cu protejarea cadrului natural și cultural, precum și asigurarea unei utilizări raționale a acestuia din punct de vedere economic și turistic, în beneficiul locuitorilor Rezervației Biosferei Delta Dunării, potrivit legii speciale aplicabile domeniilor vizate.
(3) Regulamentul prevede controlarea modului de utilizare a terenului și resurselor naturale în scopuri strict economice, eliminarea intervențiilor excesive și stridente din punctul de vedere al suprafețelor și volumelor, materialelor utilizate, aspectului vizual al cadrului construit asupra mediului natural și antropic tradițional specific Rezervației Biosferei Delta Dunării.
(4) Prevederile regulamentului sunt obligatorii în cazul elaborării sau reactualizării planurilor urbanistice generale ale localităților rurale din Delta Dunării, cu respectarea specificului local.
(5) Regulamentul constituie baza tehnică de avizare și de autorizare a executării lucrărilor de construcții și amenajărilor până la revizuirea planurilor urbanistice generale existente la data intrării sale în vigoare.
(6) Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării se aprobă, se modifică și se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(7) Regulamentul se aplică unităților administrativ-teritoriale menționate în cadrul hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (6).
(8) În baza studiilor de fundamentare aferente planului urbanistic general, regulamentele locale de urbanism vor putea introduce și alte norme specifice care nu contravin regulamentului-cadru.
Capitolul VI – Litoralul Mării Negre
Articolul 200
Litoralul Mării Negre
(1) Litoralul Mării Negre este zona constituită din totalitatea unităților administrativ-teritoriale care au deschidere la Marea Neagră.
(2) În scopul protejării și conservării diversității biologice, peisagistice și fizice a zonei de coastă a Marii Negre, pe teritoriul românesc se delimitează o zonă de interdicție temporară de construire, generată de linia de coastă, până la aprobarea planurilor urbanistice generale și zonale care conțin delimitarea specifică și reglementările urbanistice necesare, precum și în situația suspendării documentațiilor de urbanism, astfel:
a) în direcția mării, până la izobata de 2 m;
b) în direcția uscatului, pe o lățime măsurată la orizontala de 300 m.
(3) Autoritățile administrației publice locale competente au obligația să inițieze elaborarea sau, după caz, actualizarea planurilor urbanistice generale ori a planurilor urbanistice zonale privind reglementarea urbanistică a litoralului Mării Negre, în termen de maximum un an de la intrarea în vigoare a prezentului cod, și să le aprobe în termen de maximum cinci ani. Administratorul plajelor litoralului Mării Negre are obligația de a pune la dispoziția autorităților administrației publice locale toate datele, studiile și documentațiile necesare elaborării acestora, precum și de a emite avizele și acordurile aflate în competența sa, în termenele prevăzute de lege. Finanțarea elaborării și actualizării documentațiilor prevăzute la prezentul alineat se realizează în condițiile art. 104 alin. (4).
(4) În situația nerespectării obligației prevăzute la alin. (3), sancțiunea aplicabilă autorităților competente este interdicția de a solicita sau de a beneficia de fonduri rambursabile sau nerambursabile, sub orice formă, de la data rămânerii definitive a actului de constatare al Inspectoratului de Stat în Construcții. Sancțiunea nu se aplică autorităților administrației publice locale atunci când administratorul plajelor nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la alin. (3) sau când finanțarea documentațiilor nu a fost asigurată în condițiile art. 104 alin. (4).
Capitolul VII – Zonele montane
Articolul 201
Protecția zonelor forestiere din cadrul zonelor montane
(1) Zona de protecție a ecosistemelor forestiere și pădurilor montane se identifică și se delimitează prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și al documentațiilor de urbanism elaborate și aprobate cu privire la teritoriul care include zona de protecție.
(2) În zona de protecție determinată potrivit alin. (1) sunt interzise realizarea și amplasarea oricărei construcții, cu excepția celor de la art. 326 alin. (3) lit. c).
(3) Prevederile prezentului articol se referă la zona montană, a masivelor montane și a localităților montane, așa cum sunt definite prin capitolul II art. 2 din Legea muntelui nr. 197/2018, cu modificările ulterioare.
Articolul 202
Protecția cursurilor de apă și lacurilor naturale sau de acumulare din cadrul zonelor montane
(1) Zona de protecție a cursurilor de apă și lacurilor naturale sau de acumulare se identifică și se delimitează prin intermediul documentațiilor de urbanism elaborate și aprobate în conformitate cu prevederile din anexa nr. 1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În zona de protecție determinată potrivit alin. (1) și în zonele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 111/2020 privind aprobarea criteriilor de selectare și a listei sectoarelor cursurilor de apă care nu sunt afectate de activități umane în care este interzisă realizarea de lucrări și activități ce pot afecta starea ecologică a apelor sunt interzise realizarea și amplasarea construcțiilor.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) construcțiile realizate fără a afecta mediul sau peisajul montan, aferente serviciilor publice și activităților economice de interes public, care nu pot funcționa decât în proximitatea apei.
Articolul 203
Extinderea localităților montane
(1) Extinderea localităților montane este permisă doar în continuarea localităților montane existente și nu poate depăși limita superioară a zonelor forestiere.
(2) Extinderea localităților montane este permisă doar în condițiile în care extinderea nu generează continuități de țesut construit între localități.
(3) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică și localităților aflate în aceeași zonă metropolitană.
(4) Dezvoltarea localităților montane trebuie să protejeze și să asigure condițiile optime de desfășurare a activităților specifice zonelor respective.
(5) Orice dezvoltare cu caracter turistic în zona montană se realizează în baza unui studiu de impact asupra peisajului și cu respectarea reglementărilor din planurile urbanistice generale.
Titlul III – Protejarea elementelor de cultură și de imagine urbană
Capitolul I – Protejarea și valorificarea zonelor de protecție a albiilor minore, a malurilor și a lucrărilor de gospodărire a apelor și a fronturilor la apă
Articolul 204
Fronturile la apă și zonele de protecție
(1) Lățimea zonelor de protecție în lungul cursurilor de apă, în jurul lacurilor de acumulare și a lucrărilor hidrotehnice este definită în anexa nr. 2 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, și este instituită pentru protecția resurselor de apă.
(2) Fronturile la apă reprezintă o parte dintr-o localitate care este mărginită de un lac, un râu sau de către mare. În vederea valorificării potențialului și totodată pentru protecția necesară în raport cu riscul la inundații crescut în condițiile schimbărilor climatice, în zonele de front la apă și în zonele de protecție stabilite conform alin (1) pot fi instituite limite și interdicții de urbanism și pot fi propuse măsuri specifice de construire, în conformitate cu prevederile art. 189 și ale legislației din domeniul apelor.
(3) Regimul lucrărilor și activităților pe apă sau care au legătură cu ape, în albiile minore, în ariile protejate ori în zonele de protecție aferente surselor de apă este guvernat de reglementările speciale instituite în Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Autoritățile administrației publice locale delimitează prin documentațiile de urbanism zonele de protecție sanitară aferente surselor de apă și zonele de protecție în lungul cursurilor de apă și stabilesc reglementări și măsuri necesare potrivit alin. (2) și legislației privind resursele de apă.
(5) Documentațiile de urbanism pentru teritorii care cuprind fronturi la apă și zone de protecție trebuie să asigure punerea în valoare a acestora, prin asigurarea de trasee pietonale și piste de biciclete în lungul acestora, și să propună utilizarea, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, de soluții bazate pe natură.
Capitolul II – Spații verzi
Articolul 205
Schimbarea destinației spațiilor verzi
Reglementarea interdicțiilor cu privire la schimbarea destinației și funcțiunilor imobilelor amenajate sau reglementate ca spatii verzi se realizează numai cu respectarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi în intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Capitolul III – Zonele de restructurare urbană
Articolul 206
Zonele de restructurare urbană
(1) Zonele de restructurare urbană cuprind în componența lor zone din cadrul unei unități administrativ-teritoriale, pentru care autoritățile publice locale competente au constatat îndeplinirea condițiilor necesare declanșării operațiunilor de restructurare urbană.
(2) Restructurarea urbană poate necesita modificarea limitelor terenurilor din zona supusă restructurării, inclusiv modificarea dreptului de proprietate privată ca urmare a modificării limitelor, în condițiile legii.
Articolul 207
Stabilirea zonelor de restructurare urbană
(1) Zonele de restructurare urbană se delimitează prin intermediul planurilor urbanistice generale sau prin strategia integrată de dezvoltare locală durabilă.
(2) Zonele de restructurare urbană se pot actualiza prin planul urbanistic general sau printr-un plan urbanistic zonal. În vederea realizării activității de restructurare urbană, autoritățile publice locale pot institui limite și interdicții de urbanism stabilite în aplicarea art. 177 și pot propune operațiuni de restructurare urbană și dezvoltare locală.
Capitolul IV – Zone de urbanizare/dezurbanizare
Articolul 208
Zonele de urbanizare/dezurbanizare
(1) Zonele de urbanizare sunt zone care prin documentațiile de amenajare a teritoriului sau prin planurile urbanistice generale sunt prevăzute a fi introduse în intravilanul localităților și care prevăd reglementări urbanistice privind echiparea acestor zone cu infrastructură publică de acces și rețele edilitare.
(2) Zonele de dezurbanizare sunt zone aflate în declin demografic, care prin documentațiile de amenajare a teritoriului sau prin planurile urbanistice generale sunt prevăzute în vederea scoaterii din intravilanul localităților pentru a fi trecute în extravilan.
(3) Prin grija administrației publice locale se vor stabili condițiile tehnice, juridice și financiare de dezafectare a infrastructurilor publice existente în zonele propuse pentru dezurbanizare.
(4) Documentațiile de urbanism prin care se introduc în intravilan terenuri trebuie să cuprindă obligatoriu reglementări cu privire la terenurile aferente căilor de comunicații, infrastructurilor tehnico-edilitare, serviciilor și dotărilor publice aferente noii zone de urbanizare, precum și direcțiile și modul de dezvoltare a respectivelor terenuri.
Capitolul V – Zone de implementare a proiectelor publice
Articolul 209
Zonele de implementare a proiectelor publice
(1) Zonele de implementare a proiectelor publice sunt zonele pentru care prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism au fost identificate și delimitate rezerve teritoriale, în vederea implementării proiectelor și investițiilor incluse în planul de acțiune și programele de investiții aferente documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism.
(2) Pentru zonele prevăzute la alin. (1), prin documentațiile de urbanism autoritățile administrației publice locale instituie limite și interdicții de urbanism stabilite în aplicarea art. 177, în vederea asigurării realizării proiectelor publice care asigură buna funcționare a localităților și accesul cetățenilor la serviciile de interes general.
(3) Pentru realizarea unor proiecte publice de interes local sau național ce nu au fost prevăzute în documentațiile de amenajare a teritoriului sau în documentațiile de urbanism, autoritățile locale sau centrale inițiază realizarea documentațiilor de urbanism necesare implementării acestor proiecte, care se avizează și aprobă în regim de urgență, prin reducerea termenelor de avizare cu cel puțin 50%.
Capitolul VI – Zone de reconstrucție ecologică
Articolul 210
Zonele de reconstrucție ecologică
(1) Zonele de reconstrucție ecologică sunt zone afectate de prezența unor activități industriale, de lucrările de îmbunătățiri funciare, de activități extractive sau de activități agricole cu efecte nocive asupra mediului.
(2) Pentru zonele de reconstrucție ecologică, documentațiile de urbanism prevăd interdicția temporară de construire până la realizarea unor elemente sau instalații în scopul reconstrucției ecologice, astfel cum sunt, dar fără a se limita la bazinele de bioretenție și bioepurare, plantații temporare și/sau permanente, consolidări de versanți sau maluri, remodelări de teren.
(3) Reconstrucția ecologică poate necesita modificarea limitelor terenurilor din zona supusă restructurării, inclusiv modificarea dreptului de proprietate privată ca urmare a modificării limitelor.
Titlul IV – Controlul statului la imobilele și zonele cu reglementări speciale. Sancțiuni
Articolul 211
Controlul statului în ceea ce privește imobilele și zonele cu reglementări speciale
(1) Controlul statului privind respectarea dispozițiilor legale privind imobilele cu reglementări speciale este realizat de către autoritățile administrației publice centrale în domeniul de activitate al acestora și de către autoritățile administrației publice locale prin structurile de specialitate responsabile cu domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, potrivit legii.
(2) Dispozițiile prezentei părți se completează cu prevederile legilor aplicabile instituțiilor din SNAOPSN, precum și cele aplicabile altor domenii. Încălcarea prevederilor prezentei părți atrage răspunderea civilă, contravențională, disciplinară, administrativă sau penală, după caz, potrivit legii.
Articolul 212
Contravenții la regimul Rezervației Biosferei Delta Dunării
(1) Constituie contravenții la regimul Rezervației Biosferei Delta Dunării, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte:
a) executarea lucrărilor de amenajare și construcții, de orice natură, cu nerespectarea prevederilor Regulamentului Rezervației Biosferei Delta Dunării și a actelor emise de către administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării;
b) schimbarea utilizării terenurilor cu nerespectarea prevederilor Regulamentului Rezervației Biosferei Delta Dunării.
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) săvârșite de persoanele fizice sau juridice se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 500.000 lei.
(3) Sancțiunea amenzii poate fi aplicată atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.
(4) În condițiile prezentului articol este interzisă aplicarea sancțiunii avertisment.
(5) Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de compartimentele funcționale cu atribuții de control din aparatul propriu al consiliului județean și al comunelor, precum și de Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., în conformitate cu prevederile art. 211.
Articolul 213
Infracțiuni la regimul zonelor montane
Constituie infracțiuni la regimul zonelor montane și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:
a) realizarea și amplasarea construcțiilor în zonele de protecție a ecosistemelor forestiere și a pădurilor montane;
b) elaborarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism fără respectarea prevederilor legale privind extinderea localităților montane;
c) realizarea și amplasarea construcțiilor în zona de protecție a cursurilor și oglinzilor de apă din cadrul zonelor montane.