Partea II – Prevederi și reguli aplicabile pe întregul teritoriu al României
Titlul I – Dispoziții privind zonificarea
Capitolul I – Zonificarea teritoriului și unități teritoriale specifice
Articolul 148
Zonificarea macroteritorială
(1) Zonificarea macroteritorială reprezintă împărțirea teritoriului ce face obiectul unei documentații de amenajare a teritoriului în zone distincte, în vederea stabilirii unor măsuri, politici și programe specifice.
(2) La nivel național, secțiunile Planului de amenajare a teritoriului național pot stabili următoarele tipuri de macrozone:
a) zone cu resurse de apă în deficit;
b) zone cu deficit de suprafață împădurită;
c) zone de concentrare a resurselor energetice;
d) zone de concentrare a valorilor de patrimoniu natural sau cultural;
e) zone cu peisaje protejate de interes național;
f) zone de risc natural;
g) zone rurale profunde, nedeservite de infrastructură de transport și aflate în afara razei de deservire a orașelor;
h) alte categorii de zone, în funcție de specificul secțiunilor Planului de amenajare a teritoriului național.
(3) La nivel județean și intercomunitar, prin planul de amenajare a teritoriului județean sau intercomunitar, după caz, se pot include zone cu interdicție de introducere în intravilan, luând în considerare propunerile din documentațiile de amenajare a teritoriului de rang superior și în baza concluziilor studiilor de fundamentare elaborate.
Articolul 149
Unități teritoriale specifice
(1) La nivel județean și intercomunitar, prin Planul de amenajare a teritoriului național, planul de amenajare a teritoriului județean, zonal sau intercomunitar, după caz, se prevăd zone cu caracter strategic, denumite unități teritoriale specifice, destinate să asigure implementarea măsurilor, politicilor și programelor de intervenție, necesare și specifice teritoriilor respective.
(2) Unitățile teritoriale specifice includ teritorii ale unităților administrativ-teritoriale de bază în integralitatea lor, continue și definite pe baza zonelor de influență ale localităților urbane din județ, a zonelor metropolitane, precum și a specializării economice identificate la nivelul teritoriilor respective.
(3) Unitățile teritoriale specifice constituie delimitări teritoriale utilizate exclusiv în scopul planificării, coordonării și implementării politicilor de dezvoltare teritorială și nu reprezintă unități administrativ-teritoriale în sensul art. 3 din Constituția României, republicată, și al legislației în vigoare.
Articolul 150
Așezările informale
(1) Pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale trebuie identificate așezările informale pe baza îndeplinirii simultane a următoarelor criterii:
a) grupează minimum 3 unități destinate locuirii dezvoltate spontan, realizate fără respectarea normelor de construcție, igienă și sănătate publică și protecție a mediului;
b) populația care locuiește în aceste unități nu are niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă;
c) populația se află în situația de excluziune, segregare și marginalizare socială, respectiv persoanele care locuiesc în acele așezări sunt persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc la vulnerabilitate economică și socială.
(2) Așezările informale sunt situate de obicei la periferia localităților urbane sau rurale, cuprind de regulă locuințe improvizate, realizate din materiale recuperate, și/sau locuințe realizate din materiale de construcții convenționale, iar prin localizarea și caracteristicile socio-demografice generează excluziune, segregare și marginalizare socială. Prin situarea în zone de risc natural de alunecări de teren, inundații, biologic depozite de deșeuri, situri contaminate și altele asemenea sau de risc antropic, precum zone de siguranță sau zone de protecție ale amplasamentelor de tip Seveso, ale infrastructurilor tehnico-edilitare și altele asemenea, unele așezări informale pun în pericol siguranța și sănătatea locuitorilor lor.
(3) Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și alte organe ale administrației publice cooperează cu ministerul responsabil în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, oferind informațiile necesare și implementând măsurile ce țin de domeniul lor de competență, astfel încât așezările informale identificate să fie prioritare în cadrul acțiunilor și politicilor publice privind locuirea, accesul la infrastructură, sănătatea publică și siguranța persoanelor.
(4) Consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București, prin instituția arhitectului-șef, asigură organizarea și funcționarea unei comisii pentru coordonarea la nivelul județului a implementării măsurilor necesare pentru identificarea și reglementarea urbanistică a așezărilor informale și stabilirea măsurilor necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viață a locuitorilor din așezările informale, sprijinul metodologic și operațional pentru autoritățile administrației publice locale, precum și monitorizarea îndeplinirii responsabilităților și implementării acțiunilor stabilite la nivel local, denumită în continuare comisia județeană.
(5) Comisia județeană desfășoară următoarele activități:
a) coordonează implementarea măsurilor aprobate la nivel local și monitorizează impactul acestora asupra situației așezărilor informale, prin urmărirea anuală a informațiilor din fișa de date aprobată prin ordin al ministrului responsabil cu amenajarea teritoriului, urbanismul și construcțiile;
b) centralizează fișele de date, completate de către autoritățile administrației publice locale pentru fiecare așezare informală identificată;
c) colaborează cu comisia județeană de fond funciar, comisiile locale de fond funciar și oficiul de cadastru și publicitate imobiliară pentru identificarea situațiilor în care poate fi atribuit un drept real asupra imobilelor din cadrul așezărilor informale;
d) sprijină cu expertiză de specialitate autoritățile locale în identificarea așezărilor informale și stabilirea măsurilor necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viață a locuitorilor din așezările informale.
(6) Consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București asigură participarea reprezentanților comunităților din așezările informale în cadrul comisiei județene prevăzute la alin. (4). Măsurile prioritare vizează: informarea și implicarea locuitorilor comunităților afectate în procesul de planificare și reglementare, identificarea regimului juridic și economic al terenurilor și realizarea cadastrului așezărilor informale, înregistrarea imobilelor din așezările informale în sistemul integrat de cadastru și carte funciară în condițiile legii speciale.
(7) În vederea identificării așezărilor informale, evaluării situației acestora și stabilirii măsurilor necesare, în coordonarea primarului/primarului general al municipiului București, autoritățile administrației publice locale organizează grupuri de lucru proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului București, din care fac parte persoane din compartimentele de specialitate ale primarului responsabile cu: urbanismul și autorizarea construcțiilor, control și disciplină în construcții, registrul agricol, asistență socială, sănătate publică, investiții, asistență și reprezentare juridică, poliția locală, impozite și taxe locale, evidența și gestiunea patrimoniului, date spațiale, experți locali pentru comunități marginalizate. În grupurile de lucru sunt incluși și reprezentanți ai societății civile.
(8) În urma identificării așezărilor informale, autoritățile administrației publice locale, prin grupurile de lucru constituite, colectează informațiile în vederea cunoașterii, cuantificării și monitorizării situației așezărilor informale și fundamentării unor politici, programe și proiecte adresate acestora.
(9) Pe baza evaluării din teren cu privire la situația socioeconomică a populației vizate, a regimului juridic, economic și tehnic al imobilelor, a expunerii la riscuri naturale, biologice și antropice și a prevederilor din documentațiile de urbanism în vigoare, grupul de lucru constituit la nivel local propune măsuri specifice de intervenție, pe care le supune procesului de consultare publică. Măsurile propuse sunt adaptate nevoilor populației din așezarea informală, precum și comunităților din vecinătate, în vederea asigurării cerințelor de siguranță și dezvoltare durabilă.
(10) După procesul de consultare a populației, măsurile se constituie într-un plan de acțiune ce este propus avizării comisiei județene, iar apoi aprobării consiliului local/Consiliului General al Municipiului București. În maximum 30 de zile de la data aprobării, măsurile sunt comunicate persoanelor vizate și se demarează implementarea lor.
(11) Măsurile pot fi implementate in situ, pe teritoriul ocupat de așezarea informală, sau, în situația în care regimul juridic, economic și tehnic nu permit această abordare, pot viza relocarea populației.
(12) În situația în care așezarea informală este situată în zone ce impun relocarea, autoritățile administrației publice locale, împreună cu reprezentanți ai populației afectate de măsurile propuse la alin. (3), identifică rezerve de teren pentru soluții alternative de locuire sau destinate construirii de locuințe de necesitate sau sociale, precum și modalitatea de implementare a măsurii de relocare.
(13) Măsurile se corelează cu programele de acțiuni comunitare privind combaterea sărăciei și excluziunea socială prevăzute la art. 35 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și planurile județene de incluziune socială aprobate de comisiile județene de incluziune socială și cu cea a municipiului București prevăzute la art. 117 alin. (3) din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, ce conțin soluții pentru prevenirea marginalizării și segregării spațiale.
(14) Pentru așezările informale din extravilan și pentru cele aflate într-o zonă unde nu este reglementată ca zonă a locuințelor și funcțiunilor complementare, conform art. 161 alin. (1) lit a), dar care nu este incompatibilă cu locuirea, reglementarea urbanistică se realizează prin elaborarea și aprobarea de către autoritatea administrației publice locale a unui plan urbanistic zonal.
(15) Măsurile privind așezările informale sunt interzise în cazul în care acestea se află pe amplasamentele existente sau propuse pentru proiectele de infrastructură de transport de interes național.
Capitolul II – Stabilirea și reglementarea teritoriului intravilan și extravilan
Articolul 151
Stabilirea și extinderea limitei teritoriului intravilan
(1) Teritoriul intravilan reprezintă totalitatea suprafețelor construite și amenajate ale localităților ce compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate și reglementate urbanistic prin planul urbanistic general aprobat sau prin planuri urbanistice zonale și în cadrul căruia se poate autoriza execuția lucrărilor de construcții.
(2) Teritoriul intravilan se stabilește în funcție de necesitățile de dezvoltare ale localității și obiectivele urbanistice de dezvoltare integrată ale acesteia în raport cu resursele disponibile și planificate de realizare a serviciilor și echipamentelor publice, în concordanță cu echiparea edilitară a teritoriului și cu prezervarea zonelor de interes natural, agricol și pentru conservarea mediului.
(3) Limita teritoriului intravilan se stabilește în funcție de elementele de cadru natural, de căile de comunicație, de amenajările hidrotehnice, precum și de alte categorii de lucrări cu caracter tehnic, fără a fi obligatoriu ca aceasta să coincidă cu limitele cadastrale ale parcelelor prin intermediul planului de urbanism general, și se actualizează fie prin actualizarea acestuia, fie prin planuri urbanistice zonale.
(4) Extinderea teritoriului intravilan este condiționată obligatoriu de capacitatea tehnică și financiară a unității administrativ-teritoriale de a asigura infrastructura publică și echipamentele publice corespunzătoare noilor funcțiuni reglementate prin documentații de urbanism, indiferent de inițiatorul acestei documentații.
(5) Asigurarea infrastructurii publice și a echipamentelor publice corespunzătoare potrivit alin. (4) se poate realiza prin finanțarea din fonduri publice sau fonduri private, potrivit legii.
(6) În cazul localităților rurale cu densitate a populației și a locuințelor redusă și a ansamblurilor turistice existente cu suprafețe mari, limita teritoriului intravilan se stabilește astfel încât să se asigure o parcelare corespunzătoare funcțiunilor propuse, indiferent de regimul cadastral/funcțional al imobilelor în vederea unei dezvoltări economice echilibrate a acestora.
(7) Extinderea suprafeței teritoriului intravilan prin documentațiile de urbanism se fundamentează prin intermediul unui studiu care evaluează și prezintă impactul economic și social, costurile necesare viabilizării zonelor ce vor fi extinse și fundamentează tehnic corespunzător funcțiunile propuse a se dezvolta, indiferent de regimul cadastral. Extinderea teritoriului intravilan în afara zonelor de urbanizare sau dezurbanizare stabilite prin planul urbanistic general poate fi realizată numai prin documentații de urbanism inițiate de autoritatea publică.
(8) În cazul în care investitorii privați doresc să extindă teritoriul intravilan în zone care nu au fost încă pregătite și echipate cu infrastructura necesară pentru a fi locuite sau utilizate, aceștia sunt obligați să acopere integral costurile aferente extinderii respective și să demonstreze soluțiile tehnice care îi permit să funcționeze independent și autonom sau să negocieze cu autoritatea publică locală un plan comun de acțiune pentru finanțarea echipării cu infrastructura necesară. Alternativ, extinderea teritoriului intravilan se va concentra în zone deja echipate cu infrastructura necesară sau care urmează să fie echipate în curând.
(9) În situația în care printr-un plan urbanistic zonal cu durată de valabilitate limitată zona a fost introdusă în intravilan, iar durata de valabilitate a acestuia a expirat, la solicitarea proprietarilor terenurilor se poate decide prin hotărâre a consiliului local păstrarea în intravilan a terenurilor.
Articolul 152
Stabilirea limitei și reglementarea teritoriului extravilan
(1) Teritoriul extravilan reprezintă suprafața cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unității administrativ-teritoriale și limita teritoriului intravilan stabilită în condițiile legii și se actualizează prin planul urbanistic general sau prin planuri urbanistice zonale.
(2) Teritoriul extravilan se reglementează prin planul urbanistic general, fiind împărțit în macrozone de urbanizare și/sau de restructurare urbană, zone agricole, zone forestiere, zone pentru energie regenerabilă, zone aferente căilor de comunicații, zone pentru care este interzisă urbanizarea.
(3) În extravilanul unităților administrativ-teritoriale este permisă amplasarea obiectivelor de investiții prevăzute de art. 92 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Construcțiile pot fi realizate fie în conformitate cu planul de amenajare a teritoriului sau cu planul urbanistic general, dacă acestea includ reglementările urbanistice și informațiile tehnice privind modul de utilizare a terenurilor aflate în extravilan, fie în baza unui proiect urbanistic de detaliu, în cadrul procesului de autorizare a construirii, care trebuie să detalieze modul în care investiția se integrează și funcționează în ansamblul unității administrativ-teritoriale.
Articolul 153
Introducerea terenurilor în teritoriul intravilan al unităților administrativ-teritoriale
(1) Introducerea în intravilanul unităților administrativ-teritoriale a terenurilor agricole situate în extravilan și a celor amenajate cu îmbunătățiri funciare se face pe baza planului urbanistic general sau a unor planuri urbanistice zonale, pentru care în prealabil a fost emis avizul privind clasa de calitate de către ministerul de resort în domeniul agriculturii.
(2) După aprobarea planului urbanistic general sau planului urbanistic zonal, autoritățile administrației publice locale competente potrivit legii sunt obligate să transmită hotărârea de aprobare însoțită de documentația de aprobare a planului urbanistic general sau planului urbanistic zonal către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în vederea actualizării destinației imobilelor înregistrate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.
(3) Propunerile privind creșterea suprafeței teritoriului intravilan al localităților se fundamentează pe baza densității demografice și a dinamicii economice, incluzând prognozele de creștere demografică și dezvoltare economică, a capacității bugetului local de a întreține investițiile publice solicitate prin mărirea intravilanului. Planul urbanistic general și planul urbanistic zonal cuprind programul de investiții și planul de acțiune pentru zonele propuse a fi introduse în intravilanul localității, care vor detalia acțiunile, denumirea investițiilor, valoarea estimată a acestora, sursele posibile de finanțare, etapizarea autorizării și realizării investițiilor și părțile responsabile de implementare, în vederea realizării de drumuri, rețele tehnico-edilitare, lucrărilor de sistematizare verticală, precum și a altor infrastructuri și echipamente publice necesare urbanizării. Pentru realizarea investițiilor în zonele sus-menționate, în parteneriat public-privat, programul de investiții și planul de acțiune vor detalia categoriile de costuri ce vor cădea în sarcina autorității publice locale și categoriile de costuri ce vor fi suportate de investitorii privați, caz în care programul de investiții și planul de acțiune se vor adopta în mod distinct prin hotărâre a consiliului local și cu angajamentul notarial al investitorului privat.
Capitolul III – Stabilirea zonelor și peisajelor protejate
Articolul 154
Stabilirea zonelor protejate de interes național
(1) Zonele protejate de interes național se stabilesc în conformitate cu reglementările instituite prin legi speciale. Zonele protejate de interes național se includ în secțiunea a III-a din Planul de amenajare a teritoriului național - Patrimoniu natural și cultural.
(2) În cadrul zonelor protejate sunt incluse și zonele care cuprind elemente de peisaj cultural, definite și delimitate în acord cu prevederile părții III titlul II capitolul III. Protecția și valorificarea peisajului cultural.
(3) Prin intermediul secțiunii a III-a din Planul de amenajare a teritoriului național - Patrimoniu natural și cultural sunt stabilite tipurile majore de peisaje, inclusiv peisajele protejate de interes național.
(4) Peisajele protejate de interes național pot cuprinde atât ariile naturale protejate, cât și alte teritorii unde caracteristicile peisajului impun stabilirea unui nivel de protecție.
(5) Peisajele protejate de interes național prevăzute la alin. (4) se evidențiază în cadrul atlasului național de peisaje.
(6) Atlasul național de peisaje se detaliază la nivelul atlaselor județene de peisaje care vor include și delimita peisajele cu valori culturale și/sau naturale, peisajele ordinare, peisajele degradate, precum și elementele valoroase de peisaj cu caracter emblematic, astfel cum sunt monumentele naturii, perspective, forme topografice, fronturi la apă, spații verzi.
(7) Atlasul național de peisaje se elaborează de către ministerul responsabil în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, ca parte a Observatorului teritorial național.
(8) Elaborarea și aprobarea atlasului județean de peisaje se asigură de către autoritățile administrației publice locale competente la nivel județean și se introduc în Atlasul național de peisaje.
Articolul 155
Stabilirea zonelor protejate de interes județean și local
(1) Zonele protejate de interes județean sau local se stabilesc prin hotărârea consiliului județean sau a consiliului local, după caz, în condițiile legii.
(2) Delimitarea zonelor protejate de interes județean sau local se stabilește în conformitate cu reglementările instituite prin legi speciale.
(3) Zonele protejate de interes județean și local se evidențiază și delimitează în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului sau al documentațiilor de urbanism aprobate la nivel județean sau local, după caz.
(4) Persoanele fizice sau juridice interesate pot înainta propuneri autorităților publice competente în vederea stabilirii zonelor protejate de interes județean și local, după caz.
Articolul 156
Planurile teritoriale sau locale de peisaje
(1) Pentru fundamentarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice generale se elaborează planuri teritoriale sau locale de peisaj.
(2) Planurile teritoriale sau locale de peisaj sunt studii de fundamentare, ale căror concluzii sunt preluate și transpuse în politicile și programele specifice, în cadrul documentațiilor de amenajarea teritoriului și în reglementările urbanistice, în cadrul documentațiilor de urbanism.
(3) Planurile teritoriale și locale de peisaj se achiziționează de către autoritatea locală beneficiară și se întocmesc de către specialiști în urbanism, peisagistică sau geografie și se realizează în conformitate cu prevederile anexei din Hotărârea Guvernului nr. 905/2016 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului patrimoniului cultural.
Capitolul IV – Riscurile naturale și antropice
Articolul 157
Riscurile naturale și antropice
(1) În vederea identificării și combaterii pericolelor și amenințărilor naturale și antropice se elaborează hărți de risc. Riscurile naturale și antropice analizate în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism sunt: riscul seismic, inundațiile, alunecările de teren și hazardurile asociate, nisipuri mișcătoare, scurgeri de torenți, avalanșe, dislocări de stânci, eroziunea solului, eroziunea fluvială, abraziunea țărmurilor, fenomenele meteorologice extreme, incendiile de pădure, precum și pericolele de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.
(2) Finanțarea studiilor și cercetărilor necesare în vederea elaborării hărților de risc natural, precum și a lucrărilor de prevenire și atenuare a riscurilor naturale se face din bugetul de stat, prin bugetele autorităților administrației publice centrale responsabile cu amenajarea teritoriului, cu mediul, cu apele, din bugetele locale, precum și din alte surse legal constituite.
(3) Lucrările de prevenire și atenuare a riscurilor naturale constituie cauză de utilitate publică și sunt prioritizate prin planurile de acțiune ale planurilor urbanistice generale.
Articolul 158
Zonele de risc natural și antropic
(1) Zonele de risc natural și antropic se delimitează teritorial pe baza unor studii și cercetări specifice și sunt materializate prin hărți de risc natural și antropic avizate de organele de specialitate ale autorității administrației publice locale și centrale competente, precum și prin Planul cu zonele de compatibilitate teritorială elaborat în baza Metodologiei pentru stabilirea distanțelor adecvate față de sursele potențiale de risc din cadrul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase, cu completările ulterioare.
(2) Declararea unei zone geografice ca zonă de risc natural sau antropic se realizează prin hotărârea consiliului județean pe baza hărților de risc avizate potrivit alin. (1).
(3) În zonele de risc natural și antropic, delimitate și declarate astfel conform legii, se instituie măsuri specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor și utilizarea terenurilor, care se includ în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism.
(4) Documentațiile de amenajare a teritoriului și documentațiile de urbanism pentru zonele de risc natural și antropic se elaborează și aprobă cu respectarea exigențelor referitoare la abordarea riscurilor naturale și antropice în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.
(5) Pe baza analizelor de risc realizate, autoritățile locale au următoarele obligații:
a) să delimiteze zonele expuse riscurilor, având în vedere natura și probabilitatea riscului;
b) să interzică tipurile de construcții, lucrări, dezvoltare sau exploatare agricolă, sau artizanală, comercială sau industrială, pentru a nu crește riscul pentru viața umană sau, în cazul în care s-ar putea autoriza construcții, lucrări, amenajări sau operațiuni agricole, silvice, artizanale, comerciale sau industriale, să precizeze condițiile în care urmează să fie produse, utilizate sau exploatate;
c) să delimiteze zonele care nu sunt expuse direct riscurilor, dar în care construcțiile, lucrările, amenajările sau operațiunile agricole, silvice, artizanale, comerciale sau industriale ar putea vulnerabiliza sau provoca riscuri suplimentare și să prevadă măsurile specifice prevăzute la alin. (3);
d) să definească, în zonele menționate la lit. a) și c), măsurile ce urmează a fi luate de proprietari, operatori sau utilizatori, referitoare la dezvoltarea, utilizarea sau exploatarea construcțiilor, lucrărilor, spațiilor cultivate sau plantate existente la data aprobării planului.
(6) În părțile desenate ale documentațiilor de amenajarea teritoriului sau ale documentațiilor de urbanism se evidențiază zonele posibil afectate de riscuri naturale și antropice care impun luarea unor măsuri specifice și se stabilesc interdicții sau măsuri specifice privind realizarea de construcții și instalații sau de lucrări de amenajare sau explorare.
Titlul II – Reguli urbanistice de bază
Capitolul I – Terenuri construibile și neconstruibile
Articolul 159
Terenuri construibile și neconstruibile
(1) Terenurile construibile sunt terenurile care întrunesc condițiile minimale pentru construire stabilite pe baza reglementărilor urbanistice aprobate și care prezintă posibilitatea de racordare la rețelele edilitare, acces direct sau indirect prin servituți de trecere legal constituite la drumurile publice, precum și acces la servicii și echipamente publice.
(2) Terenurile construibile pot fi ocupate cu clădiri, lucrări inginerești și amenajări, după caz, definite conform art. 369.
(3) Construcțiile aparținând infrastructurii publice de interes național, județean sau local pot fi realizate pe terenuri situate în teritoriul intravilan, precum și în teritoriul extravilan al unităților administrativ-teritoriale, pe baza studiilor de fezabilitate, cu respectarea prevederilor documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism, după caz, aprobate conform legii.
(4) Prin studiul de fezabilitate nu se pot modifica reglementările de urbanism existente.
(5) Prevederile prezentului articol nu afectează și nu aduc atingere posibilității dezvoltării proiectelor de infrastructură de transport de interes european și național.
(6) Terenurile neconstruibile sunt terenurile care nu îndeplinesc caracteristicile pentru a fi considerate terenuri construibile definite conform alin. (1).
Capitolul II – Stabilirea folosințelor/utilizării terenurilor
Articolul 160
Clasificarea terenurilor în funcție de folosință și utilitate
(1) În funcție de utilitatea și folosința dominantă pe care o prezintă, imobilele din cadrul unei unități administrativ-teritoriale pot fi delimitate în cadrul documentațiilor de urbanism în următoarelor categorii de zone funcționale:
a) zona locuințelor și funcțiunilor complementare;
b) zona centrală;
c) zona instituțiilor și serviciilor publice;
d) zona comerț și servicii;
e) zona spațiilor verzi și de agrement;
f) zona transporturilor;
g) zona unităților industriale și logistice;
h) zona activităților agro-zootehnice;
i) zona gospodăriilor comunale și cimitirelor;
j) zona echipamentelor și construcțiilor tehnico-edilitare;
k) zona cu destinație specială;
l) zona apelor;
m) zona forestieră;
n) zona de risc natural și antropic;
o) zona extractivă și de exploatare;
p) zona de protecție;
q) zona rezervelor de teren;
r) zonă mixtă.
(2) Zonele funcționale menționate la alin. (1) se pot detalia în documentațiile de urbanism în subzone funcționale, în funcție de particularitățile identificate la nivelul teritoriului.
(3) Zonele funcționale sunt stabilite în cadrul documentațiilor de urbanism cu asigurarea compatibilității între funcțiunile propuse și cele existente.
(4) Autorizarea executării construcțiilor este permisă sub condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcției și zona funcțională.
(5) Asupra terenurilor pot fi instituite limitări și interdicții de urbanism în funcție de categoria de zonă sau subzonă funcțională în care este încadrat respectivul teren.
Articolul 161
Zona locuințelor și funcțiunilor complementare
Zona locuințelor reprezintă arealul din interiorul localității a cărei funcțiune principală stabilită prin documentațiile de urbanism este locuirea și care cuprind în mod obligatoriu spații verzi publice sau private cu acces nelimitat, funcțiuni de agrement, echipamente și servicii publice, dotări socioculturale, spații comerciale și de servicii de proximitate, conexe și necesare locuirii.
Articolul 162
Zona centrală
Zona centrală reprezintă zona funcțională în cadrul unei localități care cuprinde cele mai valoroase și reprezentative construcții și amenajări și grupează funcțiuni de interes general. Zonele centrale se pot organiza în sistem policentric, constituite în mai multe ansambluri urbanistice.
Articolul 163
Zonele instituțiilor și serviciilor publice
Zona instituțiilor și serviciilor publice reprezintă arealul din interiorul localității unde sunt grupate funcțiuni politico-administrative, socioculturale, de educație, socială și de sănătate.
Articolul 164
Zona spațiilor verzi și de agrement
(1) Zona spațiilor verzi și de agrement reprezintă arealul din intravilanul sau extravilanul localității, ce are ca scop principal: îmbunătățirea microclimatului, asigurarea echilibrului ecologic, combaterea factorilor de poluare a mediului înconjurător, asigurarea zonelor de protecție sanitară și crearea condițiilor corespunzătoare pentru odihnă, cultură și educație, sport și recreere.
(2) Zonele verzi aflate în extravilanul localităților nu se includ ca spații verzi în bilanțul teritorial aferent documentațiilor de urbanism și nu sunt luate în calcul în vederea stabilirii spațiului verde necesar unei localități.
(3) Prin planuri urbanistice generale, respectiv planurile urbanistice zonale, zonele funcționale ale spațiilor verzi și de agrement se vor clasifica după cum urmează:
a) spații verzi stabilite prin măsuri cantitative, necesare îmbunătățirii microclimatului, asigurării echilibrului ecologic și a combaterii factorilor de poluare a mediului înconjurător. Măsurile cantitative se stabilesc în corelare cu planul integrat de calitate a aerului și cuprind minimum următoarele:
– spațiu verde minim necesar pentru fiecare locuitor/ utilizator;
– procent minim de spațiu verde aplicabil fiecărui teren;
– spații verzi pentru ameliorarea insulelor de căldură identificate;
– centuri verzi, infrastructuri verzi și verzi-albastre, culoare ecologice.
b) Spațiile verzi de agrement sunt stabilite prin exigențe aplicabile lucrărilor de construire și de amenajare ce au în vedere dezvoltarea infrastructurilor verzi necesare asigurării condițiilor corespunzătoare pentru odihnă, recreere, recuperare, sport, cultură, educație. Exigențele aplicabile vor avea în vedere asigurarea calității și accesibilității spațiilor verzi de agrement.
(4) Planurile urbanistice generale și zonale vor include:
– prevederi privind asigurarea și dimensionarea spațiilor verzi de agrement, precum și criterii de accesibilitate în raport cu zonele de locuit;
– prevederi privind conectarea spațiilor verzi de agrement la rețeaua de spații verzi;
– prevederi privind asigurarea și dimensionarea spațiilor verzi private, comune și compacte aferente noilor dezvoltări rezidențiale;
– prevederi privind calitatea și designul spațiilor verzi de agrement;
– prevederi privind biodiversitatea spațiilor verzi de agrement.
(5) În cazul zonelor intravilane, nu sunt incluse în bilanțul teritorial aferent documentațiilor de urbanism spațiile verzi de aliniament și spațiile verzi de protecție sanitară.
Articolul 165
Zona transporturilor și zona aferentă infrastructurii de transporturi de interes național
(1) Zona transporturilor reprezintă arealul construibil destinat căilor de comunicație și infrastructurii conexe, de toate categoriile: rutiere, ferate, navale, aeriene. În cadrul zonei transporturilor se pot stabili subzone funcționale, în funcție de tipul căilor de comunicație și al infrastructurii conexe.
(2) Zona aferentă infrastructurii de transport de interes național este zona constituită din zona de siguranță, zona de protecție/zona de protecție și funcționalitate, așa cum sunt definite prin reglementările specifice în vigoare.
Articolul 166
Zona unităților industriale și logistice
Zona unităților industriale și logistice reprezintă arealul construibil din intravilanul localității în cadrul căruia sunt grupate construcții și instalații necesare desfășurării activităților industriale de extracție, producție, prelucrare și depozitare. Gruparea industriilor, depozitelor și construcțiilor anexe are ca scop principal cooperarea acestora în cadrul procesului de producție, utilizarea în comun a căilor de comunicație, a construcțiilor administrative conexe, a infrastructurii tehnico-edilitare și asigurarea compatibilității cu celelalte zone funcționale.
Articolul 167
Zona activităților agrozootehnice
(1) Zona activităților agrozootehnice reprezintă arealul din intravilanul sau extravilanul localității dominat de terenuri cu destinație preponderent agricolă.
(2) În documentațiile de urbanism se pot stabili zone ale activităților agrozootehnice, în raport cu destinația agricolă dominantă a terenurilor, stabilită în condițiile legii.
(3) Autorizarea executării construcțiilor și amenajărilor pe terenurile agricole din teritoriul extravilan este permisă pentru funcțiunile și în condițiile stabilite de lege.
(4) Autorizarea executării construcțiilor pe terenurile incluse în circuitul agricol din teritoriul intravilan este permisă pentru toate tipurile de construcții și amenajări specifice localităților, cu respectarea condițiilor impuse prin intermediul documentațiilor de urbanism, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(5) Terenurile agricole din intravilan se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, prin autorizația de construire, conform legii.
(6) Prin documentații de urbanism se vor stabili măsuri de conservare a terenurilor agricole fertile.
Articolul 168
Zona gospodăriilor comunale și cimitirelor
Zona gospodăriilor comunale reprezintă arealul din interiorul localităților care cuprinde: ansambluri complexe de construcții și instalații necesare infrastructurii tehnico-edilitare, stații de salubrizare a localităților, cimitire și crematorii umane.
Articolul 169
Zona echipamentelor și construcțiilor tehnico-edilitare majore
Zona echipamentelor și construcțiilor tehnico-edilitare majore conține ansambluri complexe de construcții și instalații de mare importanță la nivel local județean, regional și național.
Articolul 170
Zona cu destinație specială
(1) Zonă cu destinație specială reprezintă arealul aflat în proprietatea/administrarea instituțiilor din cadrul SNAOPSN.
(2) Reglementările urbanistice aplicabile pentru zonele cu destinație specială evidențiate în documentațiile de urbanism aprobate potrivit legii cu simbolul DS, aflate în proprietatea/ administrarea instituțiilor din cadrul SNAOPSN, nu vor cuprinde specificații privind construcțiile și suprafața edificabilă. Acestea se stabilesc la nivel intern, în funcție de activitățile impuse prin tema de proiectare și în acord cu documentația tehnico-economică aprobată în condițiile legii, precum și în corelare cu caracteristicile zonei în care este amplasat obiectivul militar sau special, cuprinse în planul urbanistic general.
Articolul 171
Zona apelor
(1) Zona apelor reprezintă arealul acoperit de luciu de apă, inclusiv albii minore, albii majore și zona de protecție.
(2) Autorizarea executării construcțiilor de orice fel în albiile minore ale cursurilor de apă și în cuvetele lacurilor este interzisă, cu excepția lucrărilor de subtraversare sau supratraversare, sistemelor de utilități publice și altele asemenea, a lucrărilor necesare căilor ferate și drumurilor de traversare a albiilor cursurilor de apă, precum și a lucrărilor de gospodărire a apelor.
(3) Autorizarea executării lucrărilor pe ape sau care au legătură cu apele este permisă în condițiile prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, condiționat de existența sau dobândirea unui drept real în condițiile legii, constituit în favoarea titularului investițiilor.
(4) Autorizarea executării construcțiilor de orice fel în zona de protecție a platformelor meteorologice se face cu avizul autorității publice competente pentru protecția mediului, cu respectarea prevederilor art. 37 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Zonele de protecție sanitară se delimitează de către autoritățile administrației publice județene și a municipiului București, pe baza avizului organelor de specialitate ale administrației publice.
(6) Zonele de protecție sanitară a lucrărilor de captare, construcțiilor și instalațiilor destinate alimentării cu apă potabilă se delimitează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică și ale Ordinului nr. 1.278/2011 pentru aprobarea instrucțiunilor privind delimitarea zonelor de protecție sanitară și a perimetrului de protecție hidrogeologică.
Articolul 172
Zona forestieră
(1) Zonele forestiere sunt zone incluse în fondul forestier național potrivit Legii nr. 331/2024 privind Codului silvic, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Autorizarea executării construcțiilor în cadrul zonelor forestiere este interzisă.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), autorizarea executării construcțiilor în cadrul zonelor forestiere este permisă în condițiile Legii nr. 331/2024, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cu modificările și completările ulterioare, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 173
Zona de risc natural și antropic
Zona de risc natural și antropic reprezintă un areal delimitat geografic, în interiorul căruia există un potențial de producere a unor fenomene naturale sau antropice distructive care pot afecta populația, activitățile umane, mediul natural și cel construit și pot produce pagube și victime umane.
Articolul 174
Zona extractivă și de exploatare
(1) Zona extractivă reprezintă arealul de extracție și prelucrare a resurselor identificate ale subsolului, inclusiv zone de protecție și gestiune a materialelor extrase sau echipamentelor și instalații aferente activității extractive.
(2) Autorizarea executării lucrărilor de construcții, altele decât cele industriale, necesare exploatării și prelucrării resurselor în zone extractive delimitate conform legii, este interzisă, cu excepția situațiilor în care prin lege se prevede altfel.
(3) Zonele extractive, delimitate potrivit legii, se comunică consiliilor județene prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, pentru fiecare județ, în vederea asigurării delimitării acestora prin intermediul documentațiilor de amenajare a teritoriului și al documentațiilor de urbanism. Stabilirea zonelor extractive trebuie să respecte regimul de protecție a patrimoniului natural și construit.
Articolul 175
Zona de protecție
Zona de protecție reprezintă suprafața delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu construit sau natural, al unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul unor oglinzi de apă și în care se instituie servituți de utilitate publică și de construire pentru păstrarea și valorificarea acestor resurse și bunuri de patrimoniu și a cadrului natural aferent. Zonele de protecție sunt stabilite prin acte normative specifice, precum și prin documentații de amenajare a teritoriului sau documentații de urbanism, în baza unor studii de specialitate.
Articolul 176
Zona rezervelor de teren
Reprezintă arealul din interiorul localității în cadrul căruia, din rațiuni de dezvoltare urbanistică durabilă, este interzisă emiterea de autorizații de construire, în mod definitiv sau temporar, indiferent de regimul de proprietate sau de funcțiunea propusă. Statul prin intermediul autorităților publice trebuie să constituie rezerve de teren pentru asigurarea investițiilor în infrastructura de interes public.
Capitolul III – Reglementările urbanistice
Articolul 177
Obligația de a respecta reglementările urbanistice
(1) În vederea asigurării respectării interesului public, autoritățile administrației publice instituie limite și interdicții de urbanism pentru asigurarea dezvoltării teritoriale și urbane durabile.
(2) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale principale se exercită de către titular cu respectarea reglementărilor urbanistice prevăzute la art. 46, art. 63 și la art. 81 alin. (2), stabilite:
a) pentru asigurarea unei dezvoltări teritoriale și urbane durabile și echilibrate;
b) pentru protecția identității urbane, a patrimoniului natural și construit, pentru protecția mediului, a infrastructurii de transport, a echipamentelor și instalațiilor hidrotehnice și energetice, a imobilelor, rețelelor, instalațiilor și echipamentelor din sistemul de siguranță național, a instituțiilor publice;
c) pentru a contribui la calitatea arhitecturală și la integrarea armonioasă a clădirilor în mediul construit și natural;
d) în alte situații care impun protejarea interesului public sau a unei cauze de utilitate publică.
(3) Reglementările urbanistice se instituie de către autoritățile administrației publice locale, în acord cu nevoile de dezvoltare a teritoriului, și se referă la modul de utilizare a terenului, funcțiunile admise, admise cu condiționări sau interzise, înălțimea clădirilor, proporția dintre spațiul construit și neconstruit, interdicția temporară sau definitivă de construire în anumite zone și de-a lungul anumitor drumuri, repartizarea funcțiunilor între diverse zone, materiale și culori admise și interzise, rezervarea unor zone pentru crearea sau extinderea de echipamente de interes general, precum căi de comunicații, spitale, școli, grădinițe, creșe, centre sociale, clădiri culturale, locuințe publice, spații verzi publice și continuități ecologice.
(4) În zonele propuse pentru dezvoltare imobiliară și în zonele ce urmează a fi urbanizate prin extinderea teritoriului intravilan, regulamentele locale conțin reglementări urbanistice cu privire la amplasamentul planificat și la caracteristicile generale ale lucrărilor publice de căi de comunicații, echipamente publice și dotări de interes general și spații verzi care urmează a fi create sau modificate, prin delimitarea terenului necesar pentru acestea.
Articolul 178
Proporționalitatea reglementărilor urbanistice cu scopul pentru care au fost instituite
Reglementările urbanistice stabilite la art. 46, art. 63 și la art. 81 alin. (2) se stabilesc cu respectarea proporționalității conținutului acestora cu situația care a determinat reglementarea și prin raportare la scopul pentru care acestea au fost instituite.
Articolul 179
Actualizarea reglementărilor urbanistice ca urmare a încetării interesului public sau a cauzei de utilitate publică
În situația încetării interesului public sau a cauzei de utilitate publică pentru care au fost instituite interdicții prin reglementările urbanistice, autoritățile administrației publice competente au obligația de a proceda la actualizarea documentațiilor aprobate, în vederea reflectării încetării interdicțiilor.